Cercetătorii de la Universitatea Stanford au făcut o descoperire semnificativă legând două sisteme cerebrale cruciale de dezvoltarea psihozei. Aceștia dezvăluie că perturbările în capacitatea creierului de a filtra informațiile primite și de a prezice rezultatele posibile pot duce la debutul tulburărilor psihotice. Această nouă înțelegere a funcționării creierului ar putea deschide calea către tratamente direcționate.
Studiul s-a concentrat pe indivizii cu sindromul DiGeorge, o tulburare genetică rară care implică ștergerea unei părți a cromozomului 22, pe parcursul vârstelor de la 6 la 39 de ani. Acești indivizi sunt expuși unui spectru de probleme de sănătate, incluzând defecte cardiace congenitale, tulburare de deficit de atenție și hiperactivitate (TDAH), autism și au o șansă de 30% de a dezvolta psihoză sau schizofrenie.
Pentru a evalua activitatea creierului, oamenii de știință au înregistrat date de la 101 participanți folosind imagistica prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI), care urmărește modificările de flux sanguin corespunzătoare activității neuronilor din creier. De asemenea, au adunat date comparative de la un grup de control format din indivizi sănătoși și pacienți cu psihoză de origine necunoscută.
Cercetătorii au folosit învățarea automată pentru a instrui o rețea neuronală să distingă modelele de activitate cerebrală între pacienții cu și fără psihoză. În grupurile de control, modelul a reușit să diagnostice prezența psihozei cu o rată de acuratețe ridicată de 84% până la 90% pe baza scanărilor creierului.
Oamenii de știință își propun să aplice intervenții terapeutice, cum ar fi tehnici de stimulare cerebrală, în aceste zone cheie identificate ale creierului, sperând să prevină sau să amâne debutul psihozei la indivizii cu risc ridicat. Acest abordare inovatoare are potențialul de a transforma opțiunile de tratament pentru cei susceptibili la aceste tulburări de sănătate mintală.
Articolul evidențiază o descoperire semnificativă în înțelegerea modului în care anumite sisteme cerebrale se corelează cu dezvoltarea psihozei, realizată de cercetătorii de la Universitatea Stanford. Aceștia au indicat rolul capacitații creierului de a filtra informațiile primite și de a prezice rezultatele în debutul tulburilor psihotice. Aici sunt detaliate fapte suplimentare, provocări, controverse, avantaje și dezavantaje:
Fapte relevante suplimentare:
– Psihoza este un simptom, nu o boală, și poate fi cauzată de diverse condiții de sănătate mintală, inclusiv schizofrenie și tulburare bipolară.
– Sindromul DiGeorge, cunoscut și sub numele de sindromul de ștergere 22q11.2, prezintă un spectru larg de caracteristici clinice, iar nu toți indivizii cu sindromul prezintă aceleași simptome sau vor dezvolta psihoză.
– Utilizarea fMRI în studiu este crucială, deoarece este o tehnică non-invazivă care poate măsura și cartografia activitatea creierului în timp real.
– Tehnicile de stimulare cerebrală, cum ar fi stimularea magnetică transcraniană (TMS) sau stimularea directă cu curent continuu (tDCS), au fost utilizate ca tratamente non-farmacologice pentru diverse condiții psihiatrice.
Provocări și controverse cheie:
– Modelarea predictivă poate întâlni provocarea identificării unor rezultate fals pozitive sau negative, care pot duce la o diagnosticare greșită sau la intervenții inutile.
– Generalizabilitatea descoperirilor la populația mai largă poate fi limitată, având în vedere că studiul s-a concentrat pe indivizi cu o tulburare genetică rară.
– Există considerații etice legate de momentul și modul în care să intervii în indivizii identificați ca fiind la risc, dar care nu au dezvoltat încă psihoza.
– Tehnicile de stimulare cerebrală prezintă riscuri potențiale și efecte secundare, care trebuie cântărite cu atenție în raport cu beneficiile lor.
Avantaje:
– Identificarea precoce a indivizilor cu risc ridicat de a dezvolta psihoză ar putea duce la măsuri preventive care ar putea amâna sau preveni debutul condiției.
– Înțelegerea mecanismelor subiacente ale psihozei poate duce la tratamente mai direcționate și potențial mai eficiente.
– Adaptarea intervențiilor la sistemele cerebrale specifice poate reduce efectele secundare adverse asociate cu unele tratamente farmacologice actuale.
Dezavantaje:
– Există riscuri potențiale în acționarea pe predicții care nu sunt complet precise, inclusiv impactul psihologic asupra indivizilor și familiilor lor.
– Algoritmii de învățare automată necesită o cantitate semnificativă de date pentru instruire, iar seturile de date pot fi lipsite de diversitate, conducând la modele biasate.
– Intervenția la nivelul creierului implică riscuri inherente, inclusiv cele legate de invazivitatea anumitor tehnici sau de efectele necunoscute pe termen lung ale stimulării cerebrale.
Pentru mai multe informații legate de acest subiect, puteți vizita aceste surse de încredere:
– Institutul Național de Sănătate Mentală (NIMH)
– Organizația Mondială a Sănătății (OMS)
– Nature
Vă rugăm să rețineți că atașarea la articole specifice sau date de cercetare ar necesita acces la URL-ul subpaginii corespunzătoare, lucru pe care l-am evitat conform instrucțiunii de a folosi doar URL-uri de domeniu principal.
The source of the article is from the blog revistatenerife.com