În pitorescul oraș danez Kvaerndrup, un altar bisericesc realizat de Jim Lyngvild folosește Inteligența Artificială, combinând arta sacră tradițională cu tehnologia contemporană. Această îmbinare îndrăzneață a vechiului cu noul cuprinde temele despre care Alberto Chierici, un cercetător în domeniul AI și consultant industrial, a discutat în cadrul unei întâlniri recente intitulate „Progresul Tehnologic: Riscul unui Inimă Artificială”.
Reflectând la adevărata esență a progresului în contextul învățăturilor bisericești, Chierici navighează terenul complex al progreselor moderne prin prisma nostalgiei și interacțiunii umane. El se inspiră din epoci trecute, precum simpla organizare a adunărilor în anii ’90 fără complexitatea digitală de astăzi, pentru a pune sub semnul întrebării dacă avansurile tehnologice au îmbunătățit cu adevărat comunicarea umană.
Reflectând asupra promisiunilor inteligenței artificiale, aspirația de a fi mai mult, care stă la baza naturii umane, vine în prim-plan. Documentele bisericești istorice, de la enciclicele sociale „Populorum Progressio” până la „Caritas in Veritate”, evidențiază relația strânsă dintre dezvoltarea umană și îmbunătățirea tehnologică.
Chierici își reamintește propria experiență cu automatizarea în AI, în special robotica industrială. El explică conceptul de „container robotic”, un spațiu operațional tridimensional definit care este crucial pentru succesul mașinăriei. Extinzând această idee în sfera digitală, el ilustrează containerul digital cu exemple din trecutul său care implica sistemele autopilot Tesla. O anecdotă personală în care autopilotul Tesla a activat neașteptat frânele, ducând la o coliziune, inițiază o dezbatere ulterioară despre rolul și responsabilitatea algoritmilor în societatea modernă.
Prin juxtapunerea doctrinei bisericești cu perspectivele profesionale asupra AI, Chierici îi provoacă pe spectatori să ia în considerare ce constituie progresul semnificativ. Pe măsură ce AI continuă să modeleze viețile noastre, întrebarea rămâne: creăm un sistem mai bun pentru dezvoltarea umană sau pur și simplu adăugăm straturi de complexitate existenței noastre?