Lumea tehnologiei evoluează constant, introducându-ne la noi idei și concepte care ne modelează viețile. Un astfel de concept care a atras atenția în ultimii ani este ideea de cognitohazarde. Acestea sunt idei sau conținuturi ce au potențialul de a afecta indivizii doar prin consumul sau implicarea lor. În timp ce cognitohazardurile au fost adesea asociate cu lumea ficțiunii științifice, dezvoltările recente în tehnologie și media au ridicat problema existenței lor în viața reală.
Termenul cognitohazard a fost popularizat de proiectul de ficțiune colectivă SCP, referindu-se la idei care pot fi dăunătoare doar prin gândirea la ele. Această idee a câștigat importanță pe măsură ce explorăm impactul anumitor conținuturi și tehnologii asupra cogniției și stării noastre psihologice.
Un exemplu modern al unui cognitohazard este creșterea videoclipurilor deepfake. Deepfake-urile sunt videoclipuri generate de inteligența artificială care manipulează și înlocuiesc în mod convingător fețele indivizilor pentru a crea conținut realist, dar fals. Aceste videoclipuri pot fi extrem de înșelătoare, făcând dificil pentru spectatori să distingă ce este real și ce este fabricat. Chiar dacă cuiva i se spune că urmărește un deepfake, puterea psihologiei sociale din spatele acestuia îl poate determina să-l accepte totuși ca realitate. Acest lucru ridică preocupări cu privire la pericolele potențiale ale unor astfel de conținuturi și necesitatea de a reduce circulația acestora.
Un alt aspect al cognitohazardurilor constă în captarea atenției. În lumea noastră din ce în ce mai digitalizată, lupta pentru atenție a devenit o îndeletnicire profitabilă. Afacerile și platformele media se luptă constant pentru timpul nostru și angajamentul nostru, utilizând tehnici care se bazează pe instinctele noastre primordiale. De la notificările constante push până la fluxul dependență de a împrospăta, aceste instrumente ale economiei atenției au potențialul de a deveni adevărate cognitohazarduri, determinându-ne să cedăm cerințelor lor și să ne îndreptăm atenția de la aspectele mai importante ale vieții.
Un exemplu de conținut ce captează atenția este fenomenul jocurilor „idle” sau „clickers”. Aceste jocuri sunt concepute pentru a captiva utilizatorii prin comprimarea mecanicilor de recompensă ale unui joc într-o structură simplă, cu actualizări și îmbunătățiri constante. Utilizatorii pot pierde ușor urma timpului și productivității pe măsură ce devin absorbiți de aceste jocuri.
Similar, conținutul non-interactiv, cum ar fi „videoclipurile cu dominouri”, poate avea, de asemenea, un efect cognitohazardous. Aceste videoclipuri prezintă procese în desfășurare, atrăgându-i pe spectatori și creând o dorință irezistibilă de a urmări până la sfârșit. Fie că este vorba de o rulare meticulos aranjată a dominourilor sau de curățarea metodică a unui covor, aceste videoclipuri se bazează pe fascinația noastră înnăscută pentru progres și finalizare.
Deși este incert în ce măsură pot cognitohazardurile să impacteze cu adevărat viețile noastre, este important să recunoaștem pericolele potențiale. Expunerea constantă la conținut captivant și fascinant pune în pericol starea noastră cognitivă, putând duce la dependență și pierderea timpului și productivității valoroase. Pe măsură ce interacțiunile noastre cu tehnologia și media continuă să evolueze, este crucial să rămânem vigilenți și conștienți de hazardul potențial prezentat de aceste experiențe captivante.
Întrebări frecvente
The source of the article is from the blog publicsectortravel.org.uk