Decentralizarea reprezintă un aspect crucial al rețelelor blockchain, dând putere indivizilor și facilitând evoluția Internetului către Web3. Cu toate acestea, există îngrijorări tot mai mari cu privire la tendințele reglementare globale care amenință natura decentralizată și permisionată a acestor rețele. În timp ce unele reglementări pot viza riscurile asociate cu criptoactivelor și DeFi, există riscul ca acestea să determine re-centralizarea rețelelor blockchain, subminând astfel ani de progres și agenție digitală personală.
Comitetul de supraveghere bancară Basel, un organism internațional care stabilește standarde pentru bănci, și-a exprimat recent îngrijorarea cu privire la riscurile pe care le implică blockurile permisionate și a sugerat impunerea de taxe mai mari de capital bancar pentru stablecoin-urile garantate de fiat, păstrate în aceste rețele. Cu toate acestea, această abordare nu abordează principalele amenințări la adresa stablecoin-urilor și ignoră rezistența inherentă a blockurilor publice și permisionate. Spre deosebire de rețelele permisionate, blockurile publice au mii de noduri, ceea ce le face extrem de sigure împotriva atacurilor cibernetice.
În plus, Organizația Internațională a Comisiilor de Valori Mobiliare (IOSCO) și-a finalizat recomandările privind politica DeFi pentru autoritățile de reglementare a valorilor mobiliare, punând accentul pe identificarea „Persoanelor responsabile” în cazul schimburilor decentralizate. Aceasta ignoră faptul că schimburile decentralizate, prin propria lor natură, nu au o parte controlatoare. Astfel de definiții și cerințe generale risca să inhibe inovația și să împiedice creșterea DeFi.
Reglementările se extind dincolo de sectorul financiar, cu Parlamentul European aprobând Actul privind datele UE, care impune dispozitive de oprire pentru contractele inteligente. Această cerință presupune existența unei părți intermediare centrale, care controlează contractele inteligente, re-centralizând astfel operațiunile acestora. În plus, regulile globale privind combaterea spălării banilor, cum ar fi Regulamentul UE privind combaterea spălării banilor (AMLR), pot impune limite de tranzacționare pentru portofelele auto-ținute, favorizând tranzacțiile cu numerar în detrimentul banilor digitali, în ciuda faptului că numerarul este alegerea preferată a actorilor iliciți.
Prin menținerea status quo-ului și favorizarea finanțelor tradiționale (TradFi) în detrimentul finanțelor decentralizate (DeFi), reglementatorii risca să centralizeze puterea în instituții deja stabilite și să nu protejeze confidențialitatea digitală personală. În schimb, reglementatorii ar trebui să adopte reguli care să încurajeze maturizarea rețelelor blockchain drept infrastructură digitală publică, promovând agenția digitală personală și asigurând un viitor echitabil și inclusiv pentru Internet.
The source of the article is from the blog girabetim.com.br