Experții ridică preocupări cu privire la detectoarele de minciuni bazate pe inteligență artificială: Cercetătorii de la universități din Germania au exprimat rezerve serioase în ceea ce privește folosirea inteligenței artificiale pentru determinarea veridicității în aplicații critice precum interogarea suspecților în cazuri penale și chestionarea persoanelor care caută să intre în UE.
Falibilitatea inteligenței artificiale în evaluarea adevărului: Experții în psihologie Kristina Suchotzki de la Universitatea de Marburg și Matthias Gamer de la Universitatea din Würzburg evidențiază mai multe aspecte cu privire la sistemele de inteligență artificială, inclusiv natura lor de „cutie neagră”. Această opacitate înseamnă că judecățile AI nu sunt transparente sau verificabile din exterior. Mai mult, fără o fundamentare teoretică solidă, există un risc crescut de rezultate incorecte provenite din această tehnologie.
Căutarea semnelor de înșelăciune rămâne inconcludentă: Premiza inteligenței artificiale aplicate în detectarea minciunii presupune că există indici clari ai înșelăciunii. Cu toate acestea, cercetarea extensivă nu a identificat semne fiabile care să poată diferenția declarațiile veridice de cele mincinoase. Acest lucru implică faptul că nu există indici comportamentali suficient de valizi pentru a face judecăți conclusive cu privire la veridicitatea cuiva.
Mitul detectorului de minciuni fiziologic: În referire la un studiu publicat, experții subliniază faptul că nu există un echivalent real în lumea reală pentru „nasul lui Pinocchio”, aluzie la faptul că semnalele fizice — precum tensiunea arterială, pulsul sau respirația — folosite de detectoarele de minciuni convenționale nu pot determina cu fiabilitate adevărul. Datorită acestor limite, poligrafele tradiționale sunt considerate larg ca fiind neștiințifice printre psihologi.
Limitările detectoarelor de minciuni AI bazate pe semnale fiziologice: Utilizarea AI în detectarea minciunii se bazează adesea pe indicatori fiziologici și modele comportamentale presupuse a indica înșelăciunea. Cu toate acestea, nu există un consens în comunitatea științifică cu privire la semnele specifice și fiabile ale minciunii. Corpul răspunde la multe factori, precum stresul, frica sau chiar disconfortul, care nu sunt neapărat legați de înșelăciune. Mai mult, semnele comportamentale sunt extrem de individualiste și pot varia în mare măsură de la o persoană la alta, ceea ce face dificilă generalizarea descoperirilor.
Îngrijorări privind învățarea automată și recunoașterea facială: Unele sisteme AI se bazează pe învățarea automată și recunoașterea facială pentru a detecta minciuni. Criticii susțin că astfel de tehnologii ar putea fi părtinitoare, deoarece algoritmii de învățare automată sunt la fel de imparțiali precum datele pe care sunt antrenați. Dacă datele nu sunt reprezentative pentru întreaga populație, există riscul de a penaliza în mod disproporționat anumite demografii. Există și îngrijorarea invaziei asupra vieții private în cazul utilizării tehnologiei de recunoaștere facială.
Importanța judecății umane în detectarea minciunii: În mod important, experții subliniază necesitatea judecății umane împreună cu orice mijloace tehnologice în detectarea minciunii. Oamenii pot interpreta contextul și înțelege nuanțele comportamentului și situației subiectului, ceea ce un sistem AI s-ar putea să nu captureze comprehensiv. A se baza în totalitate pe tehnologie ar putea duce la miscarile de justiție în cazul în care instrumentul greșește.